Un film remarcabil care îl prezintă pe Vermeer în viaţă de zi cu zi în procesul de plămădire a unei adevărate capodopere. Povestea prezentată ciclic începe şi sfârşeşte cu imaginii pieţei publice în care micuţa fată cu cercelul de perlă îşi începe o altă etapă din viaţa ei. Filmul este realizat magistral iar concursul unor actori de renume ca şi Colin Firth, Scarlett Johansson şi Tom Wilkinson garantează o interpretare de excepţie.
Se remarcă o adevărată obsesie pentru detaliu, lucru în deplină concordanţă cu obsesia lui Vermeer pentru perfecţiune. Aerul relaxat şi paşnic al Ţărilor de Jos transpiră prin fiecare detaliu atent văzut şi ales. Ne surprinde atenţia şi grija faţă de veridicitatea actului actoricesc încă din prima scenă, în care pare că legumele se joacă între ele cu mâinile unei gospodine desăvârşite. Circumstanţele vremii prezentate în film conduc la chintesenţa acestui film, arta are un preţ, uneori o viaţă de om, alteori viaţa unei naţiuni.
Vermeer dezbracă în film persoana de slujba ei. “O să te pictez aşa cum te-am văzut prima dată. Nu o slujnică. Tu.” Barierele socio-culturale pot fi trecute doar prin impersonalitatea şi libertatea artei. Şi totuşi libertatea are un preţ uneori plătit de acel nevinovat. Impresionează profund scena cercelului, în care Vermeer îi pune perla în ureche. Un proces dureros, un proces care nu îţi lasă loc de zâmbet, o durere a naşterii unei capodopere. Cercelul e simbolul unui statut social, dar şi a perfecţiunii ce o întrupează perla.
Vă recomand să vă lasaţi duşi de valul filmului şi a muzicii ce îl însoţeşte. O evadare din cotidian, o felie de viaţă romanţată, un ecou ce pătrunde adânc în suflet. “Fata cu cercelul de perlă” merită vizionat nu pentru premiile câştigate sau pentru numeroasele nominalizări, ci pentru sensibilitatea şi rafinamentul ce îl însoţeşte şi care lasă în interiorul fiinţei o aromă a artei şi purităţii.
