E vară şi este extrem de cald. Ce poate mai bine sa răcorească decât o îngheţată apetisantă şi de făcut rapid în propria bucătărie.

Luaţi un iaurt natural, o lingura de miere, doua linguriţe de cocos şi un plic de zahăr vanilat. Amestecaţi iaurtul zdravăn până devine o pastă delicioasă, iar mai apoi adăugaţi toate ingredientele pe care le amestecaţi până la omogenizare. Apoi depozitaţi cana la congelator până când obţineţi îngheţata favorită.

Pentru cei ce au probleme cu gâtul: nu congelaţi toată compoziţia. Cam când este pe jumătate îngheţată scoateţi cana şi amestecaţi. Apoi savuraţi un desert răcoritor fără dureri de gât.

O vară răcoroasă!!!

E dimineaţa devreme sau târziu. O reţeta proaspătă dar de asemenea foarte hrănitoare trebuie să ne gâdile simţurile şi stomăcelele de dimineaţă. Aşa că o gustare caldă şi uşor de preparat e idealul pentru zilele în care ne trezim lipsiţi de energie.

Pentru acest deliciu avem nevoie de două felii de pâine, lapte, puţin piper, un ou, sare, cozi de ceapă verde, o ceapă mică, orice alte legume pe care le găsiţi prin frigider sau grădină. Căliţi ceapa tăiată peştişori şi când e rumenită o luaţi de pe foc. Fierbeţi oul. Pe fundul unui vas de Yenna puneţi feliile de pâine albă sau graham şi le îmbibaţi cu lapte. Puneţi piper peste ele. Tăiaţi oul fiert în două şi îl aşezaţi pe cele două felii cu gălbenuşul în jos. Peste toate acestea se pune ceapa călită şi cozile tăiate. Dacă aveţi şi nişte legume prin preajmă puteţi să vă simţiţi liberi să le aruncaţi peste ingredientele de bază. Se pun la cuptor până când pâine a absorbit tot laptele şi a început să se rumenească. Se serveşte caldă.

Sfat: Dacă folosiţi legume aveţi grijă să le fierbeţi întâi pentru ca să se pătrundă mai rapid.

Secret: Nu acoperiţi vasul cu folie de aluminiu, vrem ca totul să se rumenească nu să fiarbă.

POFTĂ MARE!

Un film remarcabil care îl prezintă pe Vermeer în viaţă de zi cu zi în procesul de plămădire a unei adevărate capodopere. Povestea prezentată ciclic începe şi sfârşeşte cu imaginii pieţei publice în care micuţa fată cu cercelul de perlă îşi începe o altă etapă din viaţa ei. Filmul este realizat magistral iar concursul unor actori de renume ca şi Colin Firth, Scarlett Johansson şi Tom Wilkinson garantează o interpretare de excepţie.

Se remarcă o adevărată obsesie pentru detaliu, lucru în deplină concordanţă cu obsesia lui Vermeer pentru perfecţiune. Aerul relaxat şi paşnic al Ţărilor de Jos transpiră prin fiecare detaliu atent văzut şi ales. Ne surprinde atenţia şi grija faţă de veridicitatea actului actoricesc încă din prima scenă, în care pare că legumele se joacă între ele cu mâinile unei gospodine desăvârşite. Circumstanţele vremii prezentate în film conduc la chintesenţa acestui film, arta are un preţ, uneori o viaţă de om, alteori viaţa unei naţiuni.

Vermeer dezbracă în film persoana de slujba ei. “O să te pictez aşa cum te-am văzut prima dată. Nu o slujnică. Tu.” Barierele socio-culturale pot fi trecute doar prin impersonalitatea şi libertatea artei. Şi totuşi libertatea are un preţ uneori plătit de acel nevinovat. Impresionează profund scena cercelului, în care Vermeer îi pune perla în ureche. Un proces dureros, un proces care nu îţi lasă loc de zâmbet, o durere a naşterii unei capodopere. Cercelul e simbolul unui statut social, dar şi a perfecţiunii ce o întrupează perla.

Vă recomand să vă lasaţi duşi de valul filmului şi a muzicii ce îl însoţeşte. O evadare din cotidian, o felie de viaţă romanţată, un ecou ce pătrunde adânc în suflet. “Fata cu cercelul de perlă” merită vizionat nu pentru premiile câştigate sau pentru numeroasele nominalizări, ci pentru sensibilitatea şi rafinamentul ce îl însoţeşte şi care lasă în interiorul fiinţei o aromă a artei şi purităţii.

Paste, paste, paste..o lume plină de făină, ou şi apă. Şi totuşi aşa de puţini ştiu să le savureze cu adevărat. Cum să transformăm fadele paste într-o mâncare cu adevărat delicioasă nu ţine neapărat de buget, ci de imaginaţie. Practic orice reţeta şi combinaţie e binevenită. De la verdeţuri la carne orice merge cu pastele. Diversele sosuri şi dressinguri sunt soluţia ideală pentru a oferi un gust picant sau moale pastelor şi garniturilor. Aşa că nu vă limitaţi la a le stropi cu ulei şi a le servi cu nuca. Puneţi mâna pe o tigaie şi experimentaţi noi combinaţii.

Şi ca să vedeţi că e aşa de uşor de improvizat toată bunătatea italienilor pe plaiuri mioritice, vă prezint o reţetă experimentată chiar azi în bucătăria mea. Am denumit-o Paste de primăvară, ca o bucurie la venirea acestui anotimp.

Aveţi nevoie de 200 g de paste în forma preferată, ale mele au fos fusili, o ceapă mica, niste cozi de ceapă verde, două felii groase de şuncă sau pastramă, două bucăţi de ridichi, 3 linguri de Vajkrem cu ardei (dacă nu găsiţi aşa ceva, puteţi folosi orice cremă de smântână sau unt) şi condimentele nelipsite de la orice mâncare bună: sare, piper, oregano, busuioc, vegeta şi cimbru.

Paste sunt primele care trec testul focului şi sunt fierte în apă cu sare. Apoi se răcesc cu apă rece şi se pun la scurs. Suntem acuma gata să pregătim garnitura. Mărunţim ceapa, cozile de ceapa verde, ridichii şi şunca. Le tăiem cubuleţe cât mai mici pentru ca să se pătrundă bine şi rapid. Înfierbântăm nişte ulei şi aruncăm şunca presărată cu piper până sfârâie. Apoi adăugăm şi celelalte ingrediente şi le asezonăm după gust cu diversele condimente prezentate mai sus, sare, piper, oregano, busuioc, vegeta şi cimbru. Le lăsăm să se prăjească la foc mic. În acest timp cu un cuţit tăiem pastele în jumătate sau chiar mai micuţe. Când verdeţurile şi şunca sunt moi, adăugăm pastele şi le amestecăm în tigaie. Luăm cele trei linguri de Vajkrem şi le lasăm să se topească amestecând vioi pentru a acoperi toate pastele. Mai adăugăm un praf de piper şi lăsăm un minut ca să se pătrundă toate ingredientele. Se servesc calde şi se mănâncă cu multă poftă.

Secret: În apa în care fierbeţi pastele puteţi adăuga puţin ulei pentru ca să nu se prindă pastele una de alta. De asemenea puţină vegeta va adăuga savoare în plus pastelor fierte.

POFTĂ MARE!!!

E vremea grădinilor când pomii se scutură asemenea crinilor. E început de primăvară şi cu ce putem să ne răsfăţăm organismul mai bine decât cu salate şi salături.

Aşa că puneţi deoparte cinci minuţele şi pregătiţi-vă un mic festin din roadele primăverii. Tot ce aveţi nevoie este o salată verde, un mănunchi de cozi de ceapă verde, vreo doi ridichi, două frunze de mărar, un iart, două felii de pâine prăjită, puţin cremă de unt şi condimentele ce nu trebuie să lipsească din bucătăria nimănui. Tăiaţi salata, cozile de ceapă, mărarul şi ridichii necurăţaţi de coajă şi puneţi-le într-un bol. Asezonaţi cu sare, piper, oregano şi busuioc. Amestecaţi puternic iaurtul şi apoi turnaţi-l peste verdeţuri. Amestecaţi până toate sunt acoperite şi frăgezite de iaurt. Ungeţi pâinea prăjită cu crema de unt şi apoi tăiaţi-le în cubuleţe mici. Aruncaţi şi pâinea în bol şi amestecaţi scurt. Serviţi şi răcoriţi-vă.

Sfat: Vă recomand să nu curăţaţi ridichi de coajă, doar spălaţi bine. Obţineţi totodată şi efectul de trei culori, dar şi păstrăm toate vitaminele ce le conţine coaja.

Secret: Înainte de a adăuga iaurtul puteţi să puneţi şi puţin ulei de măsline. Îi dă un gust mediteranean.

Poftă bună la salată!!!

Pot să spun că se numără printre condimentele mele pe care nu precupeţesc să le folosesc ori de câte ori mi se oferă ocazia şi asta pentru că ador mirosul şi gustul ei atât de vii şi îmbietoare.

Scorţişoara provine din scoarţa aromată a arborelui Cinnamonum Ceylanici originar din Sri Lanka şi provenind din aceeaşi familie cu dafinul. Ulei de scoţişoară a fost folosit atât de egipteni cât şi de evrei în ritualuri sfinte. Nu e de mirare că zeul căreia îi e consacrată această aromă este Dionyssos, zeu al vinului şi bunei dispoziţii. Este apreciată şi pentru efectele sale terapeutice: întărirea inimii, combaterea gripei, tratarea durerilor indestinale şi nu în ultimul rând ca afrodisiac.

Nu lăsaţi nici o zi să treacă fără prospeţimea şi misterul acestui condiment. Puteţi să îl folosiţi în tot felul de ipostaze inedite. De la ceaiul de fructe, la cafea, la băuturi energizante. Nu lăsaţi să scape neatinse nici o fripturică la cuptor, o salată de fructe, un vin fiert sau o prăjiturică festivă. Fiţi invenitivi cu ea şi scorţisoara vă va răsplăti din plin.

Şi dacă mirosul de scorţisoară vă umple imaginaţie şi nările de ce nu am încerca o reţetă simplă şi veselă.

Este o bautură energizantă, ideală în serile când senzaţia de oboseală e accentuată, sau pur şi simplu avem nevoie de ceva bun. Am denumit-o Cinnana Shake

Ai nevoie de o banană, o cană de lapte, 3 bucăţele de ciocolată, zahăr, scorţişoară.

Pasezi banana cu o furculiţă până capătă o consistenţă cremoasă, apoi o amesteci cu laptele. Le pui pe foc redus. Adaugi bucăţelele de ciocolată şi amesteci până constaţi că ciocolata s-a topit în băutură. Băutura puţin caldă se amestecă cu zahăr după gust. Se pune într-un pahar lung şi se adaugă scorţişoară din plin. Se amestecă cu o lingură. Se ornează cu praf de scorţişoară şi cacao.

Happy Cinnana!!!

Ce poate fi mai plăcut pentru stomăcelul obosit de atâta cafea şi chipsuri decât să se relaxeze cu un preparat rapid, uşor şi cu multă savoare. Şi dacă eşti şi student şi nu ai timp de gătit, aceasta e mâncarea pentru tine.

Ai nevoie de:

O ceaşcă de orez , 2 fire de ceapă verde , 3 feli de pastramă, 3 ridichi mari, condimente, ulei.

Fierbi ceaşca de orez în apă cu sare şi apoi îl laşi acoperit câteva minute ca să umfle. Mărunţeşti ceapa verde în rondele, feliile de pastramă şi ridichii în cubuleţe. Înfierbânţi puţin ulei într-o tigaie şi adaugi în uleiul încins un vârf de cimbru. Peste cimbru arunci ceapa. Apoi pastrama şi ridichii. Îi laşi să se înmoaie şi între timp asezonezi cu sare, piper, oregano şi busuioc.

Mod de servire: Pe o farfurie se pune orezul, iar peste garnitura caldă. Se poate servi cu pâine prăjită şi cremă de smântână.

Secret: Nu curăţa ridichii de coajă. Doar vrem ca toate vitaminele să rămână în ei, nu?